Capitolul 30

Lumina lunii străpungea fereastră, strălucirea sa rece iluminând camera. Madelyn, îmbrăcată în cămașa de noapte, coborî scările în camera de zi. Rareori predispusă să se trezească în timpul nopții, se trezise însetată doar pentru a-și găsi ulciorul de apă gol. În timp ce cobora, somnul încă aburindu-i vederea, se întoarse și gâfâi la vederea neașteptată a unei siluete întunecate pe canapea.

— Ahh!

Somnolența ei se evaporă instantaneu, când silueta se ridică de pe canapea, aprinzând lumina de perete. Strălucirea bruscă a făcut-o să mijească ochii și i-a trebuit o clipă ca să distingă bărbatul din fața ei.