Capitolul 16

Madelyn era recunoscătoare că sinele ei din trecut nutressese dragostea pentru învățare, pentru că altfel nu ar fi avut curajul să părăsească sala de clasă pentru a studia în bibliotecă. Cu cunoștințele ei actuale, era încrezătoare că poate aborda întrebările de la examenul de liceu, asigurându-și un loc într-o universitate decentă și cu puțin mai multă hotărâre, poate chiar într-o instituție de top.

Materiile ei de arte liberale erau solide, dar înțelegerea ei a științelor și matematicii era șocantă. Din păcate, pur și simplu nu erau suficiente ore în zi pentru a se concentra pe aceste subiecte – după școală, ea mai trebuia să participe la cursuri de gătit și pian.

Așezată lângă fereastra din podea până în tavan a bibliotecii, Madelyn părea descurajată. Enervată, ea și-a trecut absentă degetele prin păr. Gândirea asupra problemelor ei părea o pierdere de timp când putea să memoreze mai multe cuvinte din vocabular.