Capitolul 86
Arunc o ultimă privire dornică la mama mea, ea râde tare la ceva ce spune doctorul Black și lacrimi fericite îmi umplu ochii. E liberă și simt în suflet că va fi bine acum. Mergem în grup de 6 până la peretele mării, nu este perfect dar este cel mai adăpostit loc pe care îl putem găsi fără a intra în sat. Alexander își înfășoară brațele în jurul meu și cronometra perfect teleportarea noastră când tipii ridică pătura de picnic, prefăcându-se că o scutură în timp ce ne feresc de orice privitor. Greața mă cuprinde de îndată ce ajungem înapoi în tărâmul Grays. Închid ochii și mă țin de Alexander până când stomacul meu se așează.
— Vrei să aștepți aici afară sau să stai în mașină? întreabă Alexander, frecându-mi cercuri liniștitoare pe spate.
„Hai să așteptăm în mașină, vreau să citesc restul acestor hârtii”, respir. Alexandru îmi deschide ușa și eu intru. Îl anunță pe șofer că îi așteptăm pe ceilalți să sosească și să nu ne ducă încă înapoi la academie. Sper că nimeni nu a observat că doi membri ai grupului nostru dispăruseră în aer și că ceilalți găsesc un loc sigur pentru a se teleporta înapoi rapid.