Capitolul 222
Audrey
Mi-am ridicat capul și iată-l că era „Edwin”, am respirat, încântându-mă brusc de cât de disperat păream. Mi-am dres glasul, observând fața lui mierzită acum că scosese masca chirurgicală albastră care o acoperea. În strălucirea slabă de chihlimbar a farurilor stradale, arăta și mai frumos în jacheta neagră și pantalonii săi lejer, o pereche de cizme de piele uzate clacând pe pavaj.
— Te superi dacă mă alătur ție? întrebă el făcând semn către patiserie și vin.