Capitolul 83 Du-te acasă, Julian

Înapoi în dormitor, departe de mirosul plăcerii, de aburirea care îmi încețoșa mintea, trag aer în piept, umflându-mi plămânii la maxim, doar ca să-i dau drumul aspru... Și mă uit la patul meu, dureros de conștient că vreau neapărat să adorm în brațele lui Julian, mai ales când să mă uit la el ar fi primul lucru de dimineață.

Dar ăsta e doar un vis prostesc de care nu mă atașez prea mult. Deschid ușa dormitorului cu teamă, cu inima bătându-mi rapid și neliniştit. Luminile din casă sunt aprinse, dar este o liniște atât de adâncă încât pot auzi tot ce mă înconjoară - scârțâitul ușii, inima îmi bate în ureche și picioarele care scot un zgomot subțire ori de câte ori talpa lovește plăcile de porțelan. "Tata?" Strig cu voce tare, mergând încet pe coridor... Este un coridor lung și, deși nu este atât de mare precum vila în care locuia tata, acest apartament are multe camere. Din fericire, al tatălui este unul dintre primii, ceea ce înseamnă că este considerabil departe de al meu.

Mă opresc în fața dormitorului lui și ridic mâna să bat la ușa lui, dar mă constat că nu pot continua. La naiba, tremur. Eu și, nu demult m-am dracu cu cel mai bun prieten al lui, iar acum sunt pe cale să-l fac să iasă să cumpere niște medicamente de care nici nu am nevoie.