Capitolul 7 Nu putem face asta...

„ Te simți mai bine?” Vocea lui Julian este moale și aduce o căldură confortabilă în pieptul meu, la fel ca și cana dintre mâinile mele.

Îmi ridic ochii, uitându-mă la expresia lui îngrijorată. Stă lângă uşă, ţinând clanţa uşii cu mâinile mari care o fac practic să dispară.

După ce m-a văzut plângând, Julian m-a adus repede în biroul lui. Jaluzelele erau jos, așa că nimeni nu putea să vadă cum plâng, chiar dacă podeaua era foarte aglomerată.