Capitolul 60 JULIAN ADAMS(POV)
Încremenesc pe loc, uitându-mă la uşă - la figura celui mai bun prieten al meu care stă acolo, privindu-mă aproape inocent. Și mă înfior, observând cum intră în birou spunând: „Mi-a fost dor de voi doi.” O figură de vinovăție îmi străbate pieptul, tăind, sfâșiind.
„ Mike...” Vocea îmi cade și îmi strâng mâinile în pumni, apoi mă forțesc să zâmbesc în timp ce el se apropie și Angelee se îndepărtează de mine, făcând pași lungi...
Gura mea e amară. La naiba.