Capitolul 42 Am căzut deja.
Stând pe canapeaua lui Julian, îl privesc apropiindu-se cu o pungă de gheață. Se ghemuiește sub un genunchi în fața mea, luându-mi cu grijă piciorul de pe călcâiul rupt, „Ce păcat, a fost un pantof frumos”.
Zâmbesc sarcastic: „Promul ăla Eric îmi dă mereu pierderi”.
Julian îmi atinge ușor glezna, dar totuși îmi aduce o durere ascuțită care mă face să gemu și îi atrage privirea. „Cum ai ajuns în situația aceea?”