Capitolul 30 Prieteni cu beneficii...

Îmi amintesc încă prima dată când l-am văzut pe Julian și ce m-am gândit când l-am văzut.

Inima îmi bate repede. Și știam că îmi va face mizerie în cap.

Dacă i-aș spune fetei de șaisprezece ani că, șapte ani mai târziu, va fi în sfârșit în brațele iubirii ei neîmpărtășite... sunt sigur că nu m-ar crede. Pentru că Julian nu a arătat niciodată cel mai mic interes pentru mine... Până în momentul în care mi-am dat seama că păstrarea acestui sentiment unilateral nu m-ar face decât să mă rănească și am decis să merg mai departe. Deci, când a început totul? Probabil că nu în ziua în care am acceptat propunerea lui Eric, încercând să scap de sentimentele mele pentru cel mai bun prieten al tatălui meu, cu zece ani mai mare decât mine. A fost ziua în care l-am cunoscut pe Julian. Pentru că, deși este dureros să nu fii iubit înapoi, știu că lui Julian îi pasă de mine. Nu așa cum mă așteptam, dar este suficient pentru mine. Să-l am lângă mine... a devenit la fel de natural ca și respirația. Știu că pot conta pe el, că el chiar îmi va apărea.