Capitolul 26 Rămâi cu tine în seara asta

Nu pot să cred ce a făcut Eric. Sunt atât de furios, speriat și... furios! Chiar și atunci când am parcat în clădirea noastră și Julian m-a adus în fața apartamentului meu, ținându-mă de umeri, am simțit că îmi tremură trupul. Și chiar dacă ușa este aici, în fața mea, și cheia este în mână, mă trezesc în imposibilitatea de a o deschide.

Privindu-l pe Julian, observ expresia lui blândă, ochii lui verzi care strălucesc intens cu ceva ce nu pot înțelege. Stă lângă mine, așteaptă să intru în apartament. Dar ezitarea mea îi atrage atenția, îmi dau seama după felul în care îmi studiază fața, buzele încruntate și corpul meu rece. Știu că nu ar trebui să-l deranjez mai mult decât am făcut deja... pentru că l-am băgat în această mare mizerie, dar...

"Julian?" Spun încet, surprins că sunt în stare să-i spun numele. — Pot să stau cu tine diseară? Cred că întrebarea mea l-a surprins pentru că văd cum i se fac ochii mari. Și regret imediat, simțind că un fior intens imi pune stăpânire pe piept. Deschid buzele să spun că nu e nevoie, că o să fiu bine și deja mut cheia la broască...