Capitolul 142 - „Arătați-vă”.

În cele din urmă, arătatoarele ceasului se întorc complet, indicând sfârșitul zilei care părea prea lung.

Toată lumea începe să se pregătească de plecare, iar eu mă ridic și eu, ținând geanta și apropiindu-mă de ușa biroului lui Julian, cu privirea la mine, dar nu-i las să-mi oprească mâna să bată la ușa lui sau să o deschid când îi aud vocea ajungând la mine din cealaltă parte. Deschid ușa și bag capul în cameră, văzându-l pe Julian îndreptându-și costumul și îndreptându-și părul. Ochii lui verzi se luminează când îi întâlnesc pe ai mei, iar pe buze îi apare imediat un zâmbet.

Julian se apropie de mine, mâna lui alunecând deja de-a lungul curbelor corpului meu, atingându-mi spatele și până la talie. Mă trage în corpul lui, micșorându-ne distanța până când pieptul meu se ciocnește de al lui.