Capitolul 11 „La dracu-mă, Julian...”

Corpul meu este în flăcări.

Buzele ni se despart doar pentru ca o suflare să-mi umple plămânii, dar în curând gura noastră este din nou laolaltă și limbile ni se împletesc într-un ritm lent, învăluitor... cu o intensitate pe care nu mi-am imaginat-o niciodată posibilă.

Mâinile lui Julian explorează fiecare centimetru din pielea mea, dar nu pare să fie suficient pentru că el încearcă în mod constant să afle mai multe despre părțile corpului meu. Și vreau să scap de toate aceste haine cât mai curând posibil. Vreau să scape și de al lui – motiv pentru care degetele mele nervoase îi caută nasturii cămășii, fără să rupă sărutul.