Capitolul 34
Îmi repar hanoracul astfel încât să pot să arăt prezentabil în loc să arăt ca și cum aș fi avut unul la unul cu moartea. „De ce porți un căciulit, mami” Noah mă privește suspicios.
Am fost pe skype după ce am amânat-o de atâtea ori. În principal pentru că abia puteam să-mi țin ochii deschiși mai mult de cinci minute. Astăzi, însă, mă simțeam mult mai bine.
M-am rezemat de tăblia mea. Beanie trebuia să ascundă bandajul. Noah încă nu știa ce s-a întâmplat cu mine și m-aș asigura că nu știe niciodată.