Capitolul 30

Ella

Făina se ciocnește de fața lui Sinclair într-o explozie de pulbere albă, acoperindu-i trăsăturile în boabe dese și fluturând prin aerul din jurul nostru. Un mârâit scăzut îi bubuie în piept și frica mă străbate în timp ce mă întreb dacă am făcut o greșeală gravă. Sinclair își deschide ochii după ce iese făina, dar când o face, lupul lui strălucește în irisi, iar instinctele mele preiau controlul.

Încerc să mă scufund sub brațele lui, să-i scap oricum pot. Totuși, în momentul în care încep să încerc să evadez, el se aplecă înainte, zdrobindu-mi corpul între el și tejghea. Imediat îmi amintesc cât de mare este Sinclair. Uneori este ușor să fii păcălit când sunt îmbrăcat în tocuri sau e spațiu între noi, dar acum simt cât de neputincios sunt lângă el. Vârful capului meu abia ajunge la sternul lui, iar lângă mușchii lui, membrele mele subțiri se simt teribil de fragile.