Capitolul 10
Persoana a 3-a
Sinclair se uită în jos la micul om din fața lui. Părea de fiecare dată când o vedea pe Ella ea devenea mai frumoasă, mai ales că a aflat că-și poartă puiul. Fusese o distragere încântătoare înainte, acum era aproape irezistibilă. Cu pielea deschisă, părul auriu roz și ochii atât de chihlimbar, încât aproape că păreau metalici, îi era greu să creadă că ea nu era o lupă. Cu toate acestea, oricât de delicios ar fi fost parfumul ei, în mod clar nu era nimic extraordinar.
„ De ce ai plecat?” întrebă Sinclair, scanându-și ochii ascuțiți peste corpul ei pentru a se asigura că era nevătămată. Atenția lui a zăbovit pe burtica ei plată, unde puiul lui se odihnea în siguranță. Încă îl simțea, îi auzea bătăile minuscule ale inimii și simțea o legătură inexplicabilă cu mănunchiul minuscul de celule.