Capitolul 55

Am făcut singurul lucru pe care mi-l puteam gândi să fac, care spunea „nevinovat” și „iertat”, totul într-unul. Am învăluit-o în brațe și am ținut-o strâns. A început să plângă din nou, mai tare de data asta. Am ținut-o în brațe în timp ce plângea și am liniștit-o cu mici mișcări în spate.

"Îmi pare atât de rău. Te rog, ia-mi viața; nu merit să trăiesc", mi-a șoptit ea la ureche.

"Vei trăi și vei învăța. Cu toții facem greșeli. Trebuie să treci peste asta", i-am spus înapoi.