Capitolul 461

Dar, vai, cât de mult mi-am dorit să mi-l permit când am intrat pe ușa din față.

Locul era exact așa cum mi-l aminteam, deși, în loc să fie plin până la refuz cu rafturi de haine pline și grămezi de pantofi, era spațios și aerisit.

Podelele din lemn masiv scârțâiau plăcut sub picioarele mele când am pășit înăuntru, lumina galbenă și untoasă a soarelui strecurându-se prin ferestrele mari care dădeau spre stradă. Un blat lung din mahon căptușea un perete, iar un șemineu vechi din cărămidă îl căptuia pe celălalt.