Capitolul 67 JULIAN ADAMS (POV)
Sunt un idiot.
Mi-aș dori să fie doar mahmureala care îmi bate în cap, dar există un al naibii de sâcâială în piept... o senzație rău care îmi amără gura toată dimineața. Pentru că știu, sunt un idiot.
Nu ar fi trebuit să spun așa. Mi se simțea pieptul greu. Greutatea vinovăției părea să-mi fure aerul din plămâni... dar această durere nu este aproape de felul în care doare să văd acea expresie de pe chipul ei. Așa că m-am gândit la cuvintele mele toată ziua. Nici măcar nu mă puteam concentra pe muncă. Întâlnirile au fost o pierdere totală de timp, deoarece nu-mi amintesc nimic din ce s-a spus... Îmi amintesc doar cum s-a uitat Angelee la mine când am spus acele nenorocite cuvinte.