Capitolul 169 - Nu controlăm viața.

Cuvintele lui Julian îmi fac inima să sară o bătaie. Dar chiar și în fața surprizei mele, el continuă să mă privească fără niciun semn de regret, fără râs, fără ezitare... Chiar vrea să spună.

Totuși nu pot să zâmbesc.

În tăcerea mea trec secunde lungi, iar expresia lui devine treptat îngrijorată. Îmi privește atent fața, acordând o atenție deosebită ochilor mei căprui care spun tot ce nu pot buzele mele.