Capitolul 117 - JULIAN ADAMS (POV)
Mă uit la ceasul de la încheietura mâinii, arătatoarele subțiri ticând pe măsură ce secundele trec. Îmi înclin capul, uitându-mă acum la tavan, lumina strălucitoare amestecându-se cu lumina lunii care iese prin fereastră. Afară s-a lăsat noaptea, iar în clădire nu mai este nimeni în afară de securiști și alți angajați care lucrează în tura de noapte.
Sincer, mi-ar plăcea să fiu acasă în căldura lui Angelee, dar iată-mă, în biroul meu, la trei ore după terminarea timpului de lucru, aștept să termin ceea ce am lăsat să meargă mai mult decât ar trebui.
— Nu-l pot lăsa pe tipul ăla Tyler să-și ia tot meritul, nu? mormăi pentru mine, respirând adânc...