Capitolul 5 Plecând acasă

După ce Maggie s-a liniștit, și-a simțit în sfârșit corpul lipicios și astfel a mers la baie pentru un duș. Când a ieșit, a fost surprinsă să-l vadă pe fostul bătrân și două femei în uniforme de hotel stând la ușa băii.

O femeie ținea în mână o cutie de pantofi, iar cealaltă o rochie lungă, albastră. Pe ea era o husă de praf, iar rochia arăta bine ca calitate.

Ținând ochii în jos, bătrânul spuse: „Doamnă Johnson, acolo sunt hainele și pantofii dumneavoastră”.

În urma cuvintelor sale, cele două femei au pus rochia și pantofii pe pat. Apoi cei trei s-au retras înainte ca Maggie să poată întreba ceva. În inima ei, s-a gândit foarte bine la serviciul din hotel. A fost păcat că a fost aici doar o dată în viața ei anterioară.

Când a ieșit din hotel, cerul părea mohorât și încetos. Mașinile care veneau și plecau aprindeau luminile, dar ceața densă părea de nepătruns. Vântul rece a suflat și a adus o umezeală ușoară. Drumul umed reflecta luminile mașinii, formând umbre adânci și superficiale. Scena părea solitară și tulburătoare.

Maggie își strânse șalul și se îndreptă spre casă.

Hotelul era destul de departe de casa ei, dar nu avea bani să cheme un taxi. Bătrânul i-a pregătit o pereche de tocuri înalte. În consecință, când a ajuns la poarta casei ei, i s-au făcut vezicule peste tot la picioare, iar durerea a amorțit-o.

În cele din urmă, a ajuns la poarta vilei care a fost transmisă de la mama ei. Din moment ce poarta era închisă, a trebuit să sune la uşă şi să aştepte ca cineva să o deschidă.

Maggie îşi bate joc de ea însăşi. Aceasta era casa ei și aștepta la poartă ca un oaspete.

Stând în burniță, ea tremura de frig. După o vreme, servitoarea lor, Nanny Collins, a ieșit în sfârșit într-un ritm lent pentru a deschide poarta. Uimită să o vadă pe Maggie, ea a strigat apoi cu zgomot: „Prima domnișoară”.

După ce mama ei a murit, Lily Walker a angajat-o pe Nanny Collins. Doamna Stella obișnuia să aibă grijă de mama ei și a fost înlocuită de Dădaca Collins cu scuza bătrâneții ei.

Maggie o miji cu rece și răspunse indiferentă: „Îți mai cunoști prima ratată?

În urma cuvintelor ei, ea a ignorat-o pe femeie și s-a urcat pe tocuri înalte. Aerul ei era foarte arogant.

Nanny Collins a stat în ploaie destul de mult. Uimită de aerul lui Maggie, nici nu îndrăzni să o urmărească îndeaproape. Abia când Maggie a plecat, s-a mutat.

Era speriată. Gândindu-se din nou, știa că Maggie era doar o fată fără mamă. Cu excepția titlului de prima ratată din familia Johnson, Maggie nu avea nimic. Cu ce era mândră?

Domnul a favorizat-o atât de mult pe Tami, încât totul din familia Johnson va fi moștenit de ea. Acum trebuia doar să-i servească bine pe Tami și pe gazdă. Numai că ea nu știa că nu aveau nimic de moștenit de la familia Johnson. Totul de aici a aparținut familiei Jones. În ceea ce privește bunurile familiei Johnson, acestea erau deja semnate cu Maggie și administrate temporar de William Johnson din cauza vârstei sale fragede.

Înainte să intre Maggie, a auzit vocile armonioase și vioaie din camera de zi.

Tami a spus: „Tată, mamă, bunicul este în sfârșit de acord cu căsătoria ta. Este grozav și voi purta numele de familie Johnson, am dreptate, tată? Sunt în sfârșit recunoscut de familia noastră”.

Acum, Tami nu fusese încă supranumită Johnson. A fost numită Tami Walker după mama ei.

Deși era și fiica biologică a tatălui ei, nimeni din familie nu știa încă. În viața anterioară, nici Tami nu știa și a fost luată drept copilul mamei vitrege a lui Maggie.