Capitolul 40
Toți prietenii mei purtau și pungi de cadouri. Eram atât de copleșită, dar nu m-am putut abține și mă uit la Mateo. El știa întrebarea mea fără să fiu nevoit să o întreb. El a clătinat doar o dată din cap, aproape imperceptibil. Nu m-am putut abtine valului de tristete care s-a rostogolit peste mine si mi-am simtit inima respirand.
Am închis ochii și am respirat adânc. Nu aveam de gând să las absența lui să scadă de la acest lucru uimitor pe care l-au făcut prietenii mei și familiile lor pentru mine. Ei nu pot avea idee ce înseamnă asta pentru mine. Prima zi de naștere pe care o voi sărbători în afara dormitorului meu și cu alte persoane este cea de-a 15-a aniversare.
Nici măcar dădaca mea nu avea voie să-mi sărbătorească ziua de naștere. Ea spunea mereu