Capitolul 23
Ea a început să caute copii care se comportă rău și să-mi spună care este pedeapsa ei pentru acele fapte. Pedepsele sunt întotdeauna mult peste cap și mult mai sadice decât ar trebui să fie. Dar dacă nu intru și nu accept pedeapsa, ea o va face cu adevărat pe acești copii.
Am aflat la sfârșitul anului trecut, tatăl ei a numit-o pe ea și pe alții câțiva să „monitorizeze” școala pentru infracțiuni minore care sunt sub interferența administrației, dar care trebuie rezolvate. Apoi împărțiți și îndepliniți pedepsele în consecință. Câțiva s-au adresat directorului în legătură cu tacticile abuzive pe care le folosește, dar administratorii noștri fie sunt de acord cu ceea ce face, fie altceva îi permite să scape cu asta. Nu contează, nu îi voi permite să tortureze membrii haitei noastre și ea știe asta. Deci eu sunt sacul ei personal de box.
Nu vorbesc despre asta și nici elevii pentru care iau pedeapsa. Cu toții am decis că nu i se va face nimic și refuz să arăt slab și să continui să vorbesc atunci când vine cu cele mai bune povești pentru acțiunile ei și fiecare adult a fost determinat să nu mă creadă sau să se teamă să se apropie de mine. Știu că copiii pentru care iau pedepse apreciază, chiar dacă nu pot să-mi spună nimic direct. E în ochii lor, când trecem pe holuri. Știu că s-ar aborda de mine dacă ar putea și acesta este o parte din motivul pentru care suport asta, nu trece neobservat de toată lumea. Mi-aș dori doar ca oamenii care ar putea face ceva pentru a o opri să deschidă ochii. Copiilor nu ar trebui să le fie frică să meargă la școală.