Capitolul 4 Întâlnirea familiei
POV-ul lui Jake
A doua zi, părinții mei trimit un Ferrari nou-nouț cu șofer să vină să ne ia pe Emily și pe mine la reuniunea de familie. Emily este îmbrăcată într-o rochie frumoasă care îi scoate în evidență curbele atât de perfect, făcând-o foarte superbă. Mă trezesc în mod constant furând priviri la ea.
— Ne va lua vreo două ore să ajungem acolo. o informez pe Emily. — Sper că nu te superi.
Emily ridică din umeri zâmbind. "Nici o problemă."
Îmi dau seama că pare puțin nervoasă. În mașină, discutăm despre cum să ne executăm cel mai bine planurile pentru ca mama și familia să se convingă că ne întâlnim.
În sfârșit, ajungem la conacul părinților mei. Șoferul găsește loc printre mai multe mașini parcate, aparținând, evident, rudelor mele.
— Max, te rog să ne trimiți bagajele înăuntru?
"Desigur." Șoferul zâmbește.
"Nu vă mișcați." Îi spun cu severitate lui Emily înainte de a-mi scoate centura de siguranță și de a coborî din mașină. Ocolesc mașina pe partea cealaltă și îi deschid ușa.
întind mâna. — Vreau?
Acest lucru se simte ciudat, dar este necesar pentru a crea o primă impresie bună. Emily își dă ochii peste cap înainte de a mă lua de mână. O ajut să iasă din mașină.
"Wow." Emily gâfâie. "Conacul părintelui tău este frumos..."
Nici măcar nu ascult ce spune ea. În schimb, azi îmi găsesc ochii lipiți de ea pentru a enumea oară. E atât de frumoasă.
Uf, ce dracu e în neregulă cu mine azi? Întotdeauna am știut că Emily este frumoasă, dar nu i-am acordat niciodată atenție așa cum o fac de ieri.
Chiar am visat-o aseară. Da. Un vis în care Emily este goală, transpirată și gâfâind sub mine în timp ce eu mă arat în adâncurile ei calde.
La naiba trebuie să opresc asta. Trebuie să mă asigur că nu mă îndrăgostesc de Emily. Nici măcar nu știe ce înseamnă angajamentul prin felul în care se culcă cu atât de mulți bărbați.
Șoferul scoate mini-valizele lui și ale lui Emily din cabină și este pe cale să plece când îl opresc.
— Putem vorbi?
Eu și Emily am discutat multe lucruri în mașină. Multe pentru a face evident că nu ne întâlnim de fapt, ci doar ne prefacem. Nu îmi permit să-l pun pe șofer să vorbească cu cineva despre asta.
Șoferul zâmbește nervos. — Se întâmplă ceva, domnule?
Mă apropii de el. "Emily și cu mine am spus o mulțime de lucruri în mașină. Știu că ai auzit...."
"Cine eu? N-am auzit nimic..." Șoferul mă întrerupe cu un mic zâmbet. — Consideră-mă surd, tinere domnule. Nu voi vorbi cu nimeni despre asta.
Recunoscător, îl pun ușor pe umăr. „Uh, am nevoie să ne aduci bagajele mai târziu. O să intru primul.”
— Bine, tinere domnule.
În cele din urmă, mă concentrez din nou pe Emily, oferindu-i brațul meu. — Să mergem?
Emily își înfășoară mâna în jurul brațului meu și începem să ne îndreptăm spre conac. Odată ajuns în prag, aud râsete răsunând din interior.
— Emily, ești gata?
"Eu sunt." Ea răspunde după ce a suflat adânc. Simt că e puțin nervoasă.
Apas ferm pe soneria. Durează câteva secunde până când ușa este deschisă de Chole, o femeie de vârstă mijlocie. Este servitoare la conac de când eram copil.
— Băiatul meu. Chole radiază și mă atacă instantaneu într-o îmbrățișare. "
Ea se retrage în cele din urmă după ceva timp și se uită la Emily." Oh, frumoasa domnișoară, bine ai venit."
— Mulţumesc. şopteşte Emily.
„Ar fi bine să intrați amândoi acum. Cred că mama voastră rămâne fără răbdare”. Ea râde scurt.
Scutur din cap cu un chicot în timp ce o conduc pe Emily în casă.
Bine, relație falsă. Gata. Set. Merge
."Dragul meu!" Mama nu pierde timpul alergând spre noi de îndată ce intrăm, cu chipul plin de bucurie. Ea mă trage imediat într-o îmbrățișare zdrobitoare, făcându-mă să mormăi în semn de protest. "Mamă! Uf."
— O, taci! Ea mă strânge și mai tare de parcă ar fi vrut să mă enerveze.
Emily chicotește. Mama mea se retrage în cele din urmă pentru a o înfrunta pe Emily, cu ochii ei albaștri strălucind de fericire. "Tu trebuie să fii Emily. Doamne, ești cu adevărat frumoasă. Dennis a avut atâta dreptate."
O trage imediat și pe Emily într-o îmbrățișare. Ochii lui Emily se fac mari de parcă nu s-ar fi așteptat la îmbrățișare. Zâmbesc pentru a o liniști.
„Nu știi cât de fericit sunt să te cunosc!” Mama mea urlă. — Vino, dragă. Toată lumea așteaptă să te cunoască.
O ia de mână pe Emily și o conduce către membrii familiei noastre care stau în sufragerie, mergând entuziasmați. "Ea este aici, oameni buni. Ea este Emily."
— Hei, Emily. Toți spun împreună.
— Emily este nora mea. adaugă mama.
Gemu exasperată în timp ce mă apropii de mama și de Emily. Tocmai am început pretenția noastră. Nu vreau ca mama să o sperie deja pe Emily vorbind despre căsătorie.
— Ajunge mamă.
Îmi pun mâna pe talia lui Emily, simțind-o că se înțepenește la atingerea mea, dar nu-mi scot mâna. La naiba, are o talie atât de mică și îmi place să simt asta sub mâna mea.
"Emily și cu mine ne întâlnim de doar trei luni. Nu este momentul să vorbim despre căsătorie, bine?"
Mama se uită cu privirea la mine. "Aceasta este prima fată pe care ne-ai prezentat-o personal în cei treizeci de ani în care te-am cunoscut. Chiar am crezut că ești gay și ți-e frică să ieși la noi!" ea declară.
Toată lumea râde, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap.
„Sper doar că nu vă întârziați prea mult să vă căsătoriți și să-mi dați nepoți”.
Uf!
Înainte să mai poată spune ceva, o iau de mână pe Emily pentru a o prezenta pe rând familiei mele. Femelele dintre rudele mele o îmbrățișează pe Emily și îi zâmbesc călduros în timp ce bărbații îi strâng mâna.
Unchiul Dennis este singurul bărbat care o îmbrățișează din moment ce o cunoaște deja. Pare foarte încântat să se reîntâlnească.
Zâmbetul meu se șterge când vine rândul vărului meu, Gabriel. Gabriel este un făcător de probleme cunoscut în familie și nu-mi place felul în care o privește pe Emily. Nici mie nu-mi place felul în care o ține de mână în timp ce o strânge.
Îmi scade stomacul. O cunoaște pe Emily? Este unul dintre aventurile de o noapte ale lui Emily? Emily s-a culcat cu el înainte?