Capitolul 92

"Oh... eh..." Presupun că am fost cam aici, fără explicații sau avertismente. Nu mi-am dat seama că sosirea mea va fi un motiv de îngrijorare. S-a uitat la fața mea și a oftat, uneori mă putea citi ca pe o carte.

"Ce-ai făcut?" Ochii i s-au mărit la întrebarea ei. Ea știe că trebuie să fi făcut ceva pentru a fi aici în prezent. „De ce i-a oferit Josh lui Oliver poziția beta și a primit o nouă gama?” Stai, ce?

Zeiță, nu a pierdut vremea să mă înlocuiască. Știu totuși câtă muncă a avut de făcut, și fără un ajutor beta sau gamma, i-ar fi luat o mulțime de ani, dar serios, nu a durat decât o săptămână. Am oftat în timp ce mă uitam la mama mea, mâna mea nervoasă a început să-mi frece ceafa, în timp ce îi spuneam mamei ce se întâmplase.