Capitolul 9

— Nu sunt partenerul tău! M-am uitat doar la el, s-au auzit din partea studenților care urmăreau din nou gafături, în timp ce regele pur și simplu a oftat, înainte de a putea face altceva, mâna lui a ridicat atât de nonșalant încât a fost aproape ciudată și m-a plesnit puternic peste obraz. Capul mi s-a biciuit într-o parte din cauza forței și mâna mea a venit să-l cuprindă în timp ce ochii mi s-au mărit și l-au privit șocat.

„O să înveți destul de curând, acum vino!” Și-a întins mâna pentru ca eu să o iau de parcă n-ar fi făcut nimic rău, dar pur și simplu m-am uitat la el, nu există nicio cale naibii să merg cu el de bunăvoie.

Frustrat de acțiunile mele, a mârâit apucându-se de antebrațele mele goale și m-a tras în picioare, când am tresărit la durerea pe care mi-o aduceau degetele lui, ochii i s-au întărit. Mi-a forțat brațul și s-a uitat la el. Acolo erau, cuvintele vindecătoare care vor rămâne veșnic marcate pe pielea mea. Cuvintele în sine erau zgârie și aspre acum, iar în jurul lor se întindea o nuanță mare de violet intens, decorând cuvintele ca scrisul cu bule, era vindecator, dar după ultima săptămână aș spune că arată mai urât decât atunci când a fost făcut prima dată.