Capitolul 27
M-a condus departe și a urcat o treaptă, înainte de a trece printr-un set de uși duble din sticlă. Ne-am rătăcit într-o grădină, tufișurile ei erau împânzite cu trandafiri și flori împrăștiau câmpul, era un labirint spre fundul grădinii și o fântână în centru. Urăsc să recunosc, dar a fost frumos.
— Îți place, iubirea mea? a întrebat regele, înfășurându-și brațele în jurul stomacului meu și punându-și bărbia pe umărul meu. M-am încordat în strânsoarea lui și m-am rugat în tăcere să nu facă nimic.
— Este foarte frumos, domnia ta. Am spus încercând să-i păstrez partea bună afară, capul lui s-a întors ușor și mi-a șoptit la ureche, făcându-mă să tremur de dezgust din cauza proximității lui.