Capitolul 58

SEBASTIAN. Primele cuvinte pe care mi le spune fiul meu sunt despre eșecul meu față de familia mea, o amintire că, indiferent de ce, aceasta este o perioadă de timp la care se vor uita mereu înapoi și vor ști că nu am fost aici.

Emoțiile intense pe care le simt fiind pentru prima dată în aceeași cameră cu ei mă fac să vreau să-i trag pe cei trei în brațe și să nu-i dau niciodată drumul.

Vreau să-i îmbrățișez, să-i sărut, să-i cer scuze, să-i fac să râdă, să mă joc cu ei, să le șterg lacrimile și să promit că voi avea mereu grijă de ei. Este aceasta dragostea unui tată? Nu știu cum să explic ce simt.