Capitolul 208

Ochii lui Zade se îndreaptă spre ai mei, sclipind albastru, mai larg decât i-am văzut vreodată, ceea ce nu face decât să mă umilesc și mai mult înainte de a împinge încet body-urile în cutia spartă, câteva petale roșii căzând pe podea doar agravând situația!

Îmi împinge cutia în brațe fără ceremonie. „Voi fi afară”, spune el, fără să se uite înapoi la mine în timp ce deschide ușa și iese, lăsându-mă complet și complet mortificat.

Atticus își drese glasul. — Ei bine, și taxiul meu este aici. Ne vedem peste o săptămână la întâlnire atunci?" întreabă el, dar pot să-mi dau seama că până și lui i se pare incomod. Cine nu ar face-o!