Capitolul 47

Graţie

Lumina dimineții trecea prin ferestre, aruncând o strălucire caldă prin casă în timp ce coboram scările. În aer era un sentiment de familiaritate, un sentiment pe care nu îl mai simțisem de mult. De parcă totul ar fi bine. Când am intrat în bucătărie, l-am găsit pe Charles așezat deja la masa de mic dejun, cu atenția concentrată asupra unui teanc de hârtii întinse în fața lui. Cecil stătea vizavi de el, mângâind bucuros un castron de cereale.

„Bună dimineața”, am salutat când mă apropiam de masă. „Bună dimineața, mami!” Cecil ridică privirea. „Ai încercat vreodată această cereală? E atât de bine!”