Capitolul 49 Rămâi încăpățânat
ALEJANDRO
Toată ziua mă închisesem în biroul meu, bând sticlă după sticlă. Nici nu știu câte naibii de țigări am consumat. Rugăciunile ei nevinovate de a nu o mai răni m-au distrus. N-ar fi trebuit să o folosesc niciodată...
Eram suficient de puternic ca să o protejez... nu? Dar asta ar avea sens doar dacă ar exista cineva care să o protejeze de mine... Eram un monstru, ea era o persoană cu atât de multă grijă și dragoste încât cu siguranță a compensat lipsa mea.