Capitolul 21 Consumându-mi mintea
ALEJANDRO
Am plecat de la birou încercând să-mi controlez emoțiile. De fiecare dată când vedeam fața nenorocitului ăla, voiam să-l fac bucăți. Ea nu a venit acasă aseară și știam exact unde fusese. L-am mirosit pe ea a doua zi, chiar dacă fusese foarte slab. Nu mi-a trecut nimic pe lângă nas.
Acesta a fost unul dintre motivele naibii pentru care sunt atât de supărat încât nu găsesc un indiciu să-i urmăresc pe Wendigo. Parcă nu era niciun miros, nici un indiciu. Aveam impresia că și vrăjitoarele lucrează din umbră, dar nu mă puteam gândi la niciun motiv pentru care să fie... Care era scopul?