Capitolul 19 Ispita

ALEJANDRO

Ochii ei s-au marit surprins de cuvintele mele. Ei bine, la naiba. Chiar trebuie să învăț să-mi țin gura închisă. Mi-am îndepărtat privirea de la ea, încercând să ignor parfumul de ciocolată cu alune de pădure care se prelingea din ea. Nenorocită de zeiță, trebuia să fie atât de tentantă? De ce mi-a plăcut măcar ciocolata? M-am uitat la ea, enervat de tăcerea ei.

— Lasă-mă să-ți verific rănile, spuse ea.