Capitolul 89

Neah

Ochii lui erau pe mâna mea. Din el ies niște rămășițe ciudate, în timp ce sângele îi curge pe partea din față a vârfului.

Foarte încet se uită în jos. Ca și cum timpul s-ar fi oprit pentru a-i permite să proceseze ceea ce se întâmplase. Mâinile îi tremură când își atinge pieptul, croncăie și corpul i se leagănă. Fără să mă gândesc, l-am împins de pe acoperiș. Stau nemișcat până aud că trupul lui lovește pământul cu un trosnet asurzitor. Așezându-mă, îmi trag genunchii la piept, lăsând aerul rece al nopții să-mi foșnească prin păr. Tocmai omorisem pe cineva.