Capitolul 737

Tăcerea dintre ei era apăsată de gânduri nerostite, dar Damien nu era genul care să lase lucrurile nerezolvate. Se întoarse ușor, privirea lui pătrunzătoare fixată asupra ei.

„De ce nu mi-ai cerut ajutorul?” Vocea lui era calmă, dar avea o tentă mai profundă – ceva apropiat de frustrare.

Eva, care își urmărea absentă marginea paharului de vin, îl privi. Un mic rânjet i-a strâmbat buzele, dar nu i-a ajuns chiar în ochi.