Capitolul 12 Pledoarie

„Xavier”, un geamăt i-a scăpat din gură, făcându-l să întrerupă ceea ce făcea. Vocea ei a ieşit ca o rugăminte. Nu mai știe pentru ce cerșea. Să se oprească el, ceea ce ar trebui să facă ea, sau să o scape de durerea dintre picioare.

Și-a ridicat capul de la ceea ce făcea. Buzele lui încă se înfășurau în jurul sânului ei, o imagine atât de murdară, dar atât de fierbinte în același timp. Mintea ei a încetat să mai funcționeze după aceea, pentru că trupul ei a câștigat bătălia. Din apropiere, îl putea vedea privind-o atent.

Probabil că a văzut cât de încântată era, pentru că a zâmbit. I-a dat drumul la sân cu un „pop” puternic. Asta a făcut-o atât de umedă, încât își simțea umezeala picurându-i între picioare. Și i-a capturat celălalt sân, sugând viața din el. Ea este sigură că i-ar lăsa urme pe sâni.