Capitolul 25 Don
POV-ul lui STEPHANO
După telefonul cu Fred, i-am dat Valeriei un sărut pe frunte și am ieșit din cameră. Nu am idee de ce am făcut asta de fapt, dar în acel moment mi s-a părut cel mai normal lucru de făcut. Valerie își făcea încet locul în capul meu. Am condus până la depozit cu o viteză aproape nebună. Mă simt pe margine din cauza faptului că noul meu transport a dispărut. Aparent, prin amabilitatea unuia dintre oamenii mei, o să-l fac pe nenorocitul ăla să plătească scump când îl prind. Câteva minute mai târziu am ajuns pe aleea familiară a depozitului meu, locul unde aveau loc toată munca murdară. Valerie nu venea niciodată aici, asta e sigur, îmi pot deja imagina privirea de groază de pe chipul ei dacă vede lucrurile nebunești și urâte care s-au dus aici.
— Fred! vocea îmi bubuie tare peste holul depozitului meu.