Descărcați aplicația

Apple Store Google Pay

Lista de capitole

  1. Capitolul 201
  2. Capitolul 202
  3. Capitolul 203
  4. Capitolul 204
  5. Capitolul 205
  6. Capitolul 206
  7. Capitolul 207
  8. Capitolul 208
  9. Capitolul 209
  10. Capitolul 210
  11. Capitolul 211
  12. Capitolul 212
  13. Capitolul 213
  14. Capitolul 214
  15. Capitolul 215
  16. Capitolul 216
  17. Capitolul 217
  18. Capitolul 218
  19. Capitolul 219
  20. Capitolul 220
  21. Capitolul 221
  22. Capitolul 222
  23. Capitolul 223
  24. Capitolul 224
  25. Capitolul 225
  26. Capitolul 226
  27. Capitolul 227
  28. Capitolul 228
  29. Capitolul 229
  30. Capitolul 230
  31. Capitolul 231
  32. Capitolul 232
  33. Capitolul 233
  34. Capitolul 234
  35. Capitolul 235
  36. Capitolul 236
  37. Capitolul 237
  38. Capitolul 238
  39. Capitolul 239
  40. Capitolul 240
  41. Capitolul 241
  42. Capitolul 242
  43. Capitolul 243
  44. Capitolul 244
  45. Capitolul 245
  46. Capitolul 246
  47. Capitolul 247
  48. Capitolul 248
  49. Capitolul 249
  50. Capitolul 250

Capitolul 11

Mârâitul revelator al unui prădător devine mai puternic pe măsură ce se apropie din întuneric. Îmi îndemn picioarele să alerge, dar refuză. Încerc să scot un țipăt, dar nu va veni. Singurul lucru pe care îl pot face este să respir greu în timp ce mă cuprinde panica. Picioarele încep să-mi tremure sub greutatea fricii mele.

„Nu te mișca”, șoptește o voce din spatele meu. Vreau să-i răspund că nu m-aș putea mișca chiar dacă aș vrea, dar cuvintele mă eșuează. Aud un zgomot în spatele meu și apoi un câine uriaș apare lângă mine, mârâind agresiv înapoi la prădătorul care pândește în umbră. Câinele se mișcă să stea în fața mea protector, cu haina groasă și neagră strălucind în lumina lunii. Se îndreaptă înainte, mârâind și pocnind din fălci. Apoi îl văd, ochi albaștri strălucitori ies din umbră. Ieșind să-mi provoc protectorul. În acest moment îmi dau seama că aceștia nu sunt doar câini mari, ci sunt niște lupi! De ce sunt lupi aici? Mintea mea se întoarce la cărțile pe care le-am citit. Originalele erau legate de spiritele lupilor. Unul dintre darurile unui Gray a fost schimbarea formei. Aceștia nu sunt doar lupi, sunt gri. Sunt oameni, iar unul dintre ei vrea să mă omoare. Am o suspiciune furișă, știu cine este lupul ucigaș. „Jack”, îmi scapă numele din gură, așa cum cred. La vocea mea mârâitul încetează. Lupul pe care îl bănuiesc că este Jack se uită la mine cu ochi curioși înainte să scoată un scâncet și să dispară înapoi în umbră. Scanez întunericul pentru orice urmă a lui, dar pare să fi plecat.

„Cum poate o fată să-mi provoace atâta dramă într-o perioadă atât de scurtă de timp”, se repetă vocea domnului Collins. Mă uit înapoi la locul unde era lupul meu protector, întrebându-mă dacă ar putea să-l muște pe domnul Collins în cur pentru mine, dar lupul a dispărut. În locul lui stă domnul Collins. El a fost protectorul meu. Mare. Nici măcar nu am puterea să vin cu un răspuns inteligent acum. Mă împiedic spre fântână și mă așez pe marginea ei, lucrând să-mi trag respirația și să procesez ceea ce tocmai s-a întâmplat.

تم النسخ بنجاح!