Ch. 43: Nebunia abundă Pt. 1

(POV din aprilie)

În timp ce coboram, mirosul cafelei și al mâncărurilor fierbinți m-a înconjurat, făcându-mi burtica să mormăie. Trăgeam un fel de Alex chicotit, fără să dau un dracu tuturor privirilor curioase pe care le primim. Da, așa este, oameni buni. Ăsta nu-mi dau nici măcar un dracu, singuratic. Nu se dau naibii aici. De ce? Pentru că eram într-o misiune! Nimeni nu-mi iese în cale când sunt într-o misiune, nimeni! „Uau, iubito!? Unde ma duci? Biblioteca e așa.” Alex arăta spre un hol din dreapta noastră, dar am continuat mai departe. „Ai nevoie de mâncare, mai întâi! Nu am de gând să te ascult plângându-te că ți-e foame în timp ce cercetăm.” Da, dau vina pe el! Shhhh. Secretul nostru.

Alex a chicotit la comentariul meu, așa că cred că mi s-a aruncat acoperirea, dar, din moment ce am ieșit în mod clar din acele dracu’ pe care le-am menționat mai înainte, l-am ignorat. Ca un șef.