Ch. 14: Mai multe scântei!

(POV-ul lui Alex)

„ La naiba!” A fost singurul gând pe care l-am avut când acea ușă mi s-a închis în față! Eram atât de sigur că se slăbește după felul în care se uita în jurul camerei respective. Parcă ar fi făcut prima ei călătorie la Disneyland sau așa ceva. Și de data asta am fost sigur că atunci când mâna mea i-a periat pielea, atât când am introdus-o înăuntru, cât și când mi-a luat cheia din mână, au apărut scântei! Trebuia să simtă și ea. De fapt, eram sigur că a făcut-o când mâna mea a periat-o pe spate acum câteva minute. Aș putea jura că a sărit puțin. Nu putea fi imaginația mea. Pur si simplu nu puteam. Dar apoi ea mi-a închis ușa în față și am rămas acolo, uitându-mă la ea, timp de zece minute, înainte ca furia mea să se instaleze complet și să plec.

Nu mă înțelege greșit, nu aprilie eram supărat, ci eu. Eu, eu și eu am fost complet de vină. Așa că acum iată-mă, în camera mea, plimbându-mă ca un animal în cușcă care îl ascultă pe Max în capul meu mârâind. Era supărat și de mine și nu l-am putut învinovăți. Am dat naiba. Simplu și simplu. Max nu s-a oprit din plimbarea mea în cap și îmi făcea durerea de cap pe care o aveam deja și mai rău. VEȚI LĂȘI FOARTE! NU AM NEVOIE ACUM ACUM! Am mârâit și el a mârâit imediat înapoi. NU MĂ MĂRIȚI! NU SUNT CEA CARE S-A F**T NU, TU ESTI!