Capitolul 45 Umilirea

Văzând că Janet era serioasă, servitoarea a intrat în casă și i-a povestit Fionei ce spusese Janet.

— Chiar a spus asta? Fiona se bucura de căpșuni. Mâna i s-a liniştit când a auzit asta. Fața ei blândă se înroși de furie.

Se uită la Bernie, care stătea lângă ea. „Janet a mers prea departe. Cum a putut să vorbească astfel cu părinții ei? La urma urmei, am adoptat-o. Deși nu ne este aproape, mi-aș dori măcar să ne arate oarecare recunoștință pentru lucrurile pe care le-am făcut pentru ea. Îți amintești ce am spus atunci, părinții tăi au insistat să ne lase să o adoptăm, nu-i așa, ce ne-a adus? ar trebui sa fac?"