Capitolul 42

Dylan POV.

"Hei puștiule, trebuie să mănânci. Nu poți face nimic dacă nu ai putere." Carlos fusese îngrijorat pentru mine toată săptămâna. A spus că primesc un tratament mai rău decât el. Temnița este rece și întunecată, mirosul puternic de mucegai rămânea în aer și corpul meu devenise extrem de subțire, fragil și slab.

Hainele mele constau dintr-un mic sac maro, ca de cartof, rochie care era drapată peste capul meu. Avea mici găuri pe ici pe colo și acum avea câteva stropi de sânge peste tot. Am avut o singură bucată de frânghie pe care am folosit-o pentru o centură, dar care a arătat doar mai mult silueta mea subponderală. Eram extrem de murdar, sângele uscat se odihnea în păr și pe piele. Nu făcusem duș de mult timp. Miroseam foarte rău părul meu era gras și extrem de înnodat și numai Dumnezeu știe cum arată dinții mei. Nu aveam încălțăminte, așa că picioarele mele erau goale și uscate, iar buzele îmi erau crăpate din cauza nesuferită de ori în care regele mă spurcase.