Capitolul 75

Nu-mi voi aminti niciodată cum am ajuns la pat; tot ce îmi amintesc este felul în care eram noi, ca doi oameni care tocmai se descoperiseră trupurile unul altuia.

Foame, fioros. Era agresiv, pofta lui abia în frâu, în timp ce mâinile lui rătăceau peste mine, frământând și bâjbâind cu o foame egalată doar de a mea.

Sincer, Lucien a încercat să se abțină, să fie blând, dar eu eram nerăbdător. Mi-am dat seama cu întârziere că purtarea unui copil în pântecele meu nu făcuse decât să mă facă mai senzuală și să-mi sporească sexualitatea. Îl doream cu o poftă de mâncare care nu avea să fie liniștită ușor.