Capitolul 64
Când s-a trezit a doua zi, lumina soarelui curgea în dormitorul lui. Draperiile ușoare de la ușile franțuzești fuseseră lăsate deschise când s-a culcat aseară și acum se ridică încet, mohorât. Prea multă băutură și o noapte foarte târzie îl făcuseră neliniștit și în cele din urmă adormise în zori.
Sunetele emoționate ale copiilor săi au plutit și el s-a dus șchiopătând spre ferestrele care dau spre gazon. Era cu pieptul gol, purta boxeri și își dădu seama că începuse să vină frigul iernii. Mergând cu pași mari spre balcon, se uită în jos spre gazonul de sub camerele sale de la etajul doi, scărpinându-și pieptul hirsut absent.
Soția și copiii lui erau pe iarbă, la ceea ce Proserpina și-a imaginat posibil că este o parte retrasă a grădinii. Habar n-avea că atunci când ieșea pe terasa lui, avea o vedere bună asupra familiei sale. Își făcea exercițiile de yoga de dimineață, iar copiii se prosteau. Erau cu toții în ținute de yoga, dar flexibilitatea soției lui l-a făcut să se concentreze în întregime asupra ei, ca un școlar fascinat de prima vedere a corpului delicios al unei femei.