Capitolul 88 Înapoi acasă

Fusese o săptămână nebună pentru Elena. S-a culcat în fosta ei cameră din casa tatălui ei, cu ochii larg deschiși, chiar dacă miezul nopții se apropia.

Întunericul total în care era acoperită și zgomotul ploii care se arunca pe acoperișul deasupra ei erau suficient de liniștitoare încât să adoarmă pe cineva, dar nu și pe Elena.

Mintea ei era prea alertă, procesând gânduri care rămăseseră latente tot weekendul, așa că corpul ei a fost silit să rămână treaz.