Capitolul 37

Ella

Cu toată bravada mea, cuvintele atacatorului mă umplu de groază. Implicațiile sunt clare și panica clocotește în mine. Nu, nu, nu. Mă gândesc cu disperare, urăndu-mă pentru că i-am provocat. Dacă mi-aș fi ținut gura închisă m-ar fi ucis? Am adus asta asupra mea? Deschid gura să țip în timp ce el se întinde spre mine, pură răutate sclipind în ochii lui întunecați, dar înainte să pot scoate un sunet, o voce răsună în spatele lupilor.

„ Ia-ți mâinile de pe ea!” Roger apare de nicăieri și pentru o clipă sunt sigur că am halucinații. De unde a venit?