Capitolul 72 Șaptezeci și doi

POV-ul Lolei

Inima mi s-a frânt mai mult când l-am văzut în lacrimi. Nenorociții ăia! L-am tras mai aproape și i-am permis să-și sprijine capul pe pieptul meu în timp ce plângea. În fiecare clipă în care i-am văzut umărul tremurând din cauza durerii pentru sora lui pierdută, furia din interiorul meu creștea.

Trebuie să pun capăt amenințării lor, mi-au luat deja multe. Nu numai că m-au lipsit de o viață bună timp de opt ani, dar a trebuit să trec prin dureri de inimă din cauza acțiunilor lor. Mi-am pierdut familia și aproape mi-am pierdut și partenerul.