Capitolul 847 Lumina soarelui este viață

În salonul spitalului, Roza zăcea slăbită pe pat, conectată la o perfuzie. Lumina soarelui dimineții o lumina, scoțându-i în evidență chipul frumos.

„ Roza…” Vocea Bellei era blândă, ochii i se umpluseră de lacrimi în timp ce își privea ucenica fragilă. Îi era greu să împace această imagine cu Roza lipsită de griji și veselă pe care o cunoștea.

„ Stăpâne… Stăpâne?” Roza încremeni instantaneu, strângându-și repede mâna cu