Capitolul 89

Dylan POV

Mergi cu el? Cum trebuia să merg cu Lewis fără să ne ucidă pe amândoi? Nu că aș fi făcut niciun efort să-i arăt că l-am auzit, ci doar m-am uitat drept în fața mea, bucurându-mă de căldura pe care mi-a oferit-o vârful lui Lewis.

— La dracu! Părea exasperat și odată cu el a venit o emoție neașteptată. Dintr-o dată am simțit o mică palmă pe obraz, făcându-mă să clipesc rapid încercând să mă împac cu noua durere, totuși nu era nici pe departe ceea ce regele de obicei spune. Vederea mi-a revenit repede la mine și la fel de clară ca ziua, Lewis s-a uitat în ochii mei, sângele i-a acoperit fața proaspăt umflată, în timp ce îmi prindea obrazul. „Iată-o...” Am fost complet umilită de evenimentele care tocmai au avut loc, dar a trebuit să mă scutur de ele. Chiar nu știam cât aș mai putea lua. — Hai, trebuie să plecăm. M-a tras în picioare și mi-a învăluit mâna în a lui înainte de a ieși din cameră și de a coborî scările târându-mă cu el. Așezarea mea nu era grozavă și am continuat să cad în genunchi, ceea ce, la rândul său, ne-a încetinit dramatic.