Capitolul 193

Patul pe care fusesem așezat era ocupat de un bărbat, care nu făcea altceva decât să țipe și să se zvârcolească de chin. Despărțitorul de încăpere nici măcar nu fusese așezat peste secțiune și patru oameni s-au grăbit de la o parte la alta a cortului, adunând tifon și produse antiseptice. Lucrul care m-a șocat cel mai mult a fost cantitatea imensă de sânge care ieșea din gâtul lui, i se rupsese artera sau așa ceva?

Instantaneu, sclipiri ale corpului stricat al mamei mele au apărut în timp ce mă uitam la leziunea care se scurgea de pe gâtul lui. Cum ar putea cineva care te pretinde ca fiind sufletul său pereche, chiar să se gândească să facă ceva care nu ar provoca decât durere? Nu am inteles deloc.

"Cum putem ajuta?" Lewis ne-a făcut rapid prezența cunoscută în timp ce s-a repezit de partea medicilor, în timp ce V pur și simplu se uita la el. Ea ținea picioarele pacientului în jos, încercând să-l împiedice pe bietul om să nu se bată.